Ai intrebari? Scrie-mi pe WhatsApp!

+40 0756 143 159

Ramnicu Valcea, Romania

O luna pe insula zeilor – povestea mea in Bali

O luna pe insula zeilor – povestea mea in Bali

Este anotimpul povestilor, iar astazi am decis sa aloc timp povestii pe care eu o traiesc in aceasta luna, in Bali. Scriu aceste randuri de pe terasa homestay-ului nostru, inconjurata de sunete exotice si contraste de toate felurile.

Suntem mutati pentru o luna fizic si probabil pentru urmatoarele vieti cu sufletele.

Incep prin a-ti spune, tie celui care nu ai fost niciodata in coltul asta de lume, ca Bali este mai mult decat o insulita magica si exotica a Indoneziei. Ca si suprafata este destul de mare si impartita suficient de bine incat sa atraga numeroase tipuri de vizitatori in fiecare dintre acestea. Bali are din toate pentru toti: zone exotice destinate vacantelor luxuriante, zone destinate aventurilor si senzatiilor tari, party-urilor infinite sporturilor de apa si aer, locuri destinate iubitorilor de natura si trekking, zone pentru toti cei loviti de spiritualitate si practici “new age”, zone mai putin exploatate turistic, dar totusi deschise turistilor (partea de nord/nord-vest a insulei) si, bineinteles, zone inca pastrate bine de localnici in care acestia isi traiesc vietile oferind zeilor si multumind elementelor naturii.

In ambele dati petrecute in Bali, am vazut partea de sud – in urma cu doi ani partea cea mai apropiata de ocean, “Nusele” (Dua, Penida, Lembongan) – partea “exotica” in sensul in care iti imaginezi atunci cand inchizi ochii si te gandesti la o insula in mijlocul oceanului. In acest an am ales locul care pentru mine inseamna de fapt Bali: Ubud, despre care scriu in urmatoarele randuri.

Ubud, este un teritoriu incarcat cultural si spiritual, un loc suficient de turistic incat sa nu ai cum sa te plictisesti, insa atat de contrastant vizual si sonor, atat de intens energetic cat sa te cucereasca definitiv. Aici ai contextul ideal in care sa sorbi strop cu strop schimbarea si intoarcerea la simplitatea vietii, care te pune fata in fata cu linistea sau haosul interior, te invita la constientizarea si acceptarea alternativelor, a posibilitatilor infinite pe care Universul ti le ofera constant.

Asa cum simt de vreo 5 ani incoace de cand am imbratisat varianta calatoriilor initiatice de lunga durata, si de aceasta data mi s-a confirmat suportul zeilor care, parca isi aduna toate fortele pentru a face din fiecare calatorie una profund transformationala.  Atunci cand va simti momentul si va dori sa imparta cu voi, o va face cu siguranta si Mircea. Urmatoarea perioada este potrivita insa pentru digerat, asezat si explicat siesi. Desi am decis impreuna sa facem calatoria asta indelungata si …”altfel”, simt ca totul a fost atat de bine pregatit si sincronizat, un perfect timing ce face pentru el este mai mult decat o luna in Ubud, insula zeilor, Bali, etc, este ceva ce nu pot eu reda in cuvinte, dar care ne paveaza intr-un fel special cararile de acum inainte.

Cum am descoperit Ubudul: la prima vizita in Bali, a fost indeajuns o zi petrecuta aici pentru a-mi seta intentia sincera de a ma reintoarce candva, cumva…poate pentru mai mult timp. Iata ca la doi ani distanta ma aflu aici, cu atatea momente si cu atatea intentii trimise mai departe Universului. Desi locul este turistic in special sau mult datorita celebrului “Eat Pray Love”, pe langa aspectul asta sunt atatea lucruri pe care le descoperi aici treptat, dandu-ti timp si voie sa iei parte la diferite activitati, ceremonii speciale  (e pleonasm, aici tot e special si cu o semnificatie clara) in mijlocul localnicilor sau chiar evenimente destinate comunitatii tot mai mari de expati stabiliti aici de luni, ani sau zeci de ani deja. Multi au “aterizat” aici pentru cu totul alte motive, insa in scurt timp s-a dovedit magnetismul locului atat de puternic incat le-a schimbat complet parcursul si i-a stabilit in locul in care inima lor s-a simtit libera, usoara, vie. Avem sansa sa traim atat viata alaturi de localnici cat si alaturi de cei “adoptati”de loc.  Ne-am implicat in tot felul de activitati si am participat la o multime de evenimente, unele destinate dezvoltarii personale, altele vindecarii si metodelor alternative, o multime de workshop-uri care m-au pregatit si mai bine si mi-au dat noi directii prin care sa ofer informatii celor care imi sunt participanti la clase, sesiuni private  de coaching sau in retreat-uri si ateliere. Este poate cea mai complexa si productiva vacanta la care m-as fi putut vreodata gandi (s-a intamplat in cel mai fericit mod, pentru ca eu nu prea sunt omul planurilor).

Luna asta am respirat Ubudul in mijlocul comunitatii balineze, acasa la o familie compusa (bunici, parinti, copii, un mix de generatii si lectii despre comuniune, iubire si devotament).

In homestay-ul nostru isi gasesc locul: templul familiei- partea cea mai speciala in care se duc ofrande de doua ori pe zi, si pentru care se pregatesc majoritatea activitatilor , trei familii si patru generatii, patru “warunguri” (locatiile in care mananci specific balinez, delicios, gatit cu ingrediente locale si suflet, ieftin), o multime de pestisori “dragon fish” care simbolizeaza protectia si bunastarea (Casele/locatiile cu statut financiar ridicat au pesti de marimi impresionante; nu este de mirare, un peste de astfel de dimensiuni costa cam cat salariul pe o luna al unui balinez.) , un cocos pe post de “animal de companie” pentru ca face parte din specia destinata ceremoniilor si conexiunii cu divinitatea, un gecko (o soparla-leopard care ne concerteaza cu trilul sau la lumina becului, in special in serile racoroase), alte cateva soparle de dimensiuni mai micute, cea mai mica a fost cea care a trebuit sa isi mute casuta cand mi-am revendicat pernuta pentru somn,  cativa soricei si pisicute care au o relatie asemanatoare lui Tom si Jerry,  o infinitate de insecte pe care nu le pot identifica sub nicio forma. Toate traiesc in pace deplina cu mediul, o multime de plante de ghiveci si cativa palmieri-pui, cativa mini-copacei de frangipani (ale caror flori sunt folosite in mai toate ceremoniile si activitatile de aici). Cred ca nu am omis nimic, cam astia suntem toti: om, animal, planta, fiinte sub acelasi acoperis (Father Sky) si pe acelasi suport (“Mother Earth”).

In cultura balineza cam totul are o semnificatie: sunet, loc, lucru, moment al zilei, animal, zi, cifra, gest, culoare, forma…tot ce iti poti imagina sau nici nu iti poti imagina, are aici o semnificatie clara, chiar si un mod in care este celebrat. Asa cum am invatat deja despre lumea hindusa, poti avea surpriza la fiecare colt de strada sa intalnesti ofrande sau ceremonii, fiecare zi este destinata unui zeu, unui element, unui lucru. Aici nimeni nu sta pur si simplu, pentru ca e mult de lucru…mare parte, uneori chiar tot income-ul material pe care locuitorii il au, este destinat ofrandelor si ceremoniilor. Poate fi coplesitor la inceput, sunt atatea lucruri care te fac sa casti ochii si gura pana la urechi, insa treptat, cand intelegi cata profunzime exista in tot ce celebreaza oamenii astia, cat de mult simt si impart unii cu altii, cat de adevarata este lectia despre iubire, incluziune, comunitate, primesti cu bucurie sansa de a trai putin, fie si pentru o scurta perioada ceva ce pe ei ii defineste in totalitate. E paradoxala “mizeria” care te loveste vizual in primele clipe si puritatea lor care te misca sufleteste, insa nu dureaza mult pana intelegi de fapt ca e nevoie de intuneric pentru a vedea lumina 🙂 . Varianta cea mai soft a Indiei poate fi gasita in Bali, asadar recomand acest loc pentru warm-up, cautatorilor de sine.

 

 

 

 

 

 

Am participat la cateva ceremonii la templu; daca decizi sa iei parte la acestea, cel mai indicat este sa faci asta alaturi de un localnic mai ales daca este pentru prima data. Sunt locuri in care oricum nu ai putea avea acces altfel, si sunt ritualuri pe care iti doresti sa le intelegi si este foarte buna explicatia autentica. De multe ori, cuvintele putine si simple precum si multele gesturi sunt mai graitoare decat orice tur si ghid pe care ti l-ai putea dori intr-un astfel de loc.

 

 

 

Locurile vazute sunt deosebite nu pentru ca sunt “instagramabile” sau pentru ca iti dau un view bun pentru apus sau rasarit, ci pentru ca te invadeaza natura cu perfectiunea ei, dialogul perfect intre fauna si flora. Locurile astea pur si simplu emana energie, emana o vibratie anume: cascade, temple cu apa pura, dealuri sau varfuri de munte care fac posibila atingerea sacrului cu profanul, locuri construite de manutele neobosite ale localnicilor care nu au varsta, locuri in care oamenii nascuti in cultura simbolurilor,  dar si straini veniti pentru experiente aparte, expati care si-au format aici un mod de trai, femei la mijlocul varstei venite din societatile individualiste pentru a-si gasi/regasi echilibrul, fete inspirate de randurile cartii sau secventele celebre ale “Eat-Pray-Love” sau practicanti de Yoga pentru care locul a devenit un fel de Mecca…pentru toate, pentru toti, Mama Bali are cate un mesaj si cate ceva de oferit, pentru putin la schimb: deschidere, sinceritate, empatie, implicare, simtire.

Cuvantul ubud inseamna “medicina”, “vindecare”… iar locul si-a insusit in totalitate semnificatia: Ubud este apropierea de natura, singura cale spre vindecare, modul cel mai autentic spre care cu totii tindem si la care majoritatea se gandeste de undeva de la birou, din spatele unui monitor care le promite venitul constant pentru a-si visa viata pe care nu au timp sa o traiasca.

Intorcandu-ma la vibe-ul locului, cred ca aproape oricine calca pamantul asta are parte de “the shift” intr-un fel sau altul. Nu inseamna ca e de ajuns sa-ti iei biletul de avion si sa aterizezi aici, desi ajuta. Vino, dar lasa tot ce credeai ca stii despre viata, lasa orice nevoie de control, orice proces de comparatie…vino aici ca la o clasa de yoga..pur si simplu prezinta-te la intalnirea cu tine la care nimeni nu iti garanteaza ca o sa-ti placa ce o sa gasesti, dar in care risti sa ti se intample cel mai important lucru din viata asta: sa te descoperi, sa te conectezi cu tine. Tu, cel pe care niciun alt ochi, nicio oglinda, nicio imagine si nimic nu il poate descrie mai bine decat emotia si senzatia de a fi, fara “a vrea”, “a avea”.

Luna asta aici ne-a fost foarte de folos “motoclitza”, scuterul nostru cu roti putin mai groase decat ale unui MTB, dar care ne-a purtat usor prin traficul haotic si ne-a ajutat sa vedem imprejurimile in ritmul propriu, cateodata la pas, uneori cu ochii inchisi, alteori cu respiratii profunde, emotii puternice si lacrimi, intotdeauna cu zambetul pe buze si inima deschisa.

Ce m-a impresionat si de aceasta data este bucuria oamenilor si felul in care traiesc intreaga viata ca pe o dedicatie sau ofranda divinitatii.

Personal, m-am pierdut de atatea ori si uneori continui sa o fac, uneori superficial, in situatii lipsite de adevar si viata. Cand stau sa ma gandesc, gasesc despre trecut mai putine momente traite ca si cum eu insami sunt un dar al divinului, si mai multe momente in care m-am pus aiurea in situatia de victima, sau in situatii conflictuale in care sa multumesc , sa impac “doar sa fie bine”, fara sa existe de fapt un substrat, un adevar simtit. Realizez uneori modalitatile infinite prin care ajung  sa ma irosesc, sa ma ratacesc in timp am tendinta sa ma biciui singura si sa imi spun ca nu sunt buna de nimic (da,da..si astia care fac yoga si mediteaza au dileme) , iar apoi imi amintesc ca toate lucrurile astea sunt de fapt propriile alegeri si mici capcane pe care mintea le pune inimii, doar de dragul jocului.

Ce invat de la lumea asta complet diferita e fix iubirea pe care o manifesta pentru viata. Multumirea pe care o aduc absolut oricarui mic element care face parte din viata lor. Si concepte precum “trebuie” “vreau” nu prea isi mai au rost. Ce usurare, nu? pare utopic sa traiesti o viata fara bariere mentale si frici legate de divinitate, sa iti manifesti cu usurinta multumirea pentru “atat de simplu” si  “prea putin”. Unul din motivele pentru care ma declar dependenta de aceste experiente, calatoriile in astfel de zone este exact reminder-ul asta: multumeste!! si de fiecare data vin bonus si situatiile, imi vin in cale persoanele cele mai potrivite.

Poate ca doar atunci cand esti intr-un loc complet diferit de orice ai trait sau de orice ti-ai putea imagina, ai ocazia sa traiesti altfel, insa pentru ca toate astea sa se intample e nevoie de dorinta ta de a accepta si de a-ti infrunta slabiciunile, de a te abandona, pur si simplu de a fi. Si nu e nevoie de cel mai linistit munte, de cel mai inalt copac, de cel mai faimos templu pentru ca toate astea sa ti se intample, e nevoie doar sa iti asculti directia pe care inima ti-o cere dincolo de preferintele si dorintele create de societate. Poate ca un loc precum Ubud si o multime de altele asemenea ajuta sa incepi calatoria spre tine, dar cel mai frumos lucru este cand te intorci cu aceste experiente si inveti sa oferi cu mai multa recunostinta, tot, tuturor celor care au nevoie.

Toate locurile in care am ajuns, toate acele evenimente la care am participat aici simt ca mi-au crescut enorm suprafata pe care construiesc propriul puzzle, ma ajuta sa vad lucrurile in ansamblu..ohhh, si cand ai perspective asa largi, cum sa te mai impiedici de lucruri marunte si frici inutile sau limitari auto-impuse?!

In orice moment al vietii te-ai afla, oricare ti-ar fi lupta si indiferent de preferintele tale, cred ca merita sa spui “Da” unei provocari de a calca in Ubud, chiar si pentru o vizita scurta poate fi ceea ce ai nevoie pentru evolutia ta interioara. Pentru bogatia culturala de aici (dansurile lor specifice, ceremoniile dedicate focului si apei, arta lucrata manual, templele numeroase), pentru intensitatea cu care este traita viata, pentru zambetele si serviciul pe care oamenii si-l ofera atat de natural si simplu, pentru flora si fauna atat de bogate, pentru cat de delicios si natural sunt preparate mancarurile lor, pentru interactiunile amuzante pe care le poti avea cu maimutele, soparlele si alte vietuitoare de aici, pentru verdele orezariilor care te curata vizual si mental, pentru vara asta continua care iti bucura pielea, pentru ca daca vrei si parte turistica si parte autentic-locala le poti trai pe ambele fara mari compromisuri, pentru ca in fiecare zi repeti lectia zambetului si a puterii pe care o are de a sparge orice bariera religioasa, lingvistica sau culturala, pentru ca in fiecare zi inveti ce inseamna iubirea adevarata intorcandu-te la tine, pentru ca in fiecare zi inveti sa multumesti pentru ce ai si mai ales pentru ce esti!

Cateva repere care ar putea fi utile cuiva care doreste sa vina in Bali:

pentru distractie, surf, party si gasca – Kuta, Canggu, Seminyak sau Legian

pentru o vacanta de familie, sau romantica, sau exotica – Nusa: Dua, Penida, Lembongan

pentru partea culturala, pentru yoga, pentru eternul spirit curios:  Ubud

Din orice parte a insulei alegi sa pornesti, ai optiuni de transport peste tot, oricum. Taxi-urile sunt varianta simpla si foarte raspandita, inchirierea unui scuter mai ales daca stai o perioada indelungata, e cea mai avantajoasa si potrivita (nu neaparat cea mai safe), bus-urile..cel putin in Ubud nu prea sunt o optiune, exceptand shuttle-urile puse la dispozitie de hoteluri.

Iti recomand din suflet sa traiesti experienta asta departe de resorturi si tururi care iti prezinta doar acea parte stralucitoare si nu tocmai concludenta. Bali nu inseamna nici lux pe bani putini, nici saracie lucie, mizerie si boli. E un mix din toate si merita vazut (si) din perspectiva unui localnic, sau cat mai aproape de acesta in orice caz. Sunt locuri frumoase la care ai acces si oameni care iti pot deschide ochii, dar nu ii vei gasi in hotel si nici nu cumperi intalnirea cu ei la vreo agentie de turism.

Daca ajungi in Ubud, mergi si la spectacolele de dans si foc, si la muzeu, si la Templul Maimutelor, dar stai de vorba si cu un localnic si roaga-l sa iti arate putin din ce traieste el, vei vedea cat de fericit e sa imparta cu tine tot: istorie, cultura, haine pentru ceremonii, mancare si sa iti faca recomandari de tot felul. Mergi sa vezi imprejurimile: cascade sunt o gramada, paduri, orezarii, dealuri. Fa Yoga, dar cauta locurile nu dupa hashtag-ul cel mai popular de instagram si cea mai trendy costumatie sau program detox si healing pe care il ofera. Ideea e simpla: aici oamenii s-au adaptat turistilor fantastic de bine si chiar daca yoga nu face parte din cultura balineza, aici gasesti raiul yoginilor (cu profi internationali in mare parte, based in India). Tot aici ai parte de cei mai multi healeri pe orice intoleranta pe care vreuna din chakrele tale o poate avea. Healerii pentru turisti sunt foarte buni comercianti, la concurenta cu cei care iti vand in market-ul central sharong, betisoare parfumate sau dragon fruit “cheap price, morning price, good luck”. Pentru un preot healer, cel mai bine este sa vorbesti cu un localnic interesat sa iti impartaseasca din cultura lui mai mult decat sa obtina un comision, si de cele mai multe ori e greu chiar si astfel sa stabilesti o intalnire. Mergi sa faci masaj, rasfata-te la spa-urile lor- vei gasi la fiecare 10 pasi o oferta speciala pentru tine, dar cel mai indicat ar fi sa analizezi inainte locul si sa iti placa ce vezi acolo, sa iti indeplineasca cateva nevoi. Nu tot timpul un loc scump iti garanteaza serviciul cel mai calitativ, aici e chiar opusul..de multe ori vei cumpara un produs care nu e foarte calitativ, la un suprapret pentru ca locul in care se vinde este o investitie “worthy”. Ia-ti timp si analizeaza locatii, in special cele din care vrei sa cumperi ceva, pentru ca locurile care merita nu sunt neaparat la principala. Multe ofera cam acelasi lucru cu garantia ca doar la ei e hand made 🙂 . Depinde ce cauti, pentru experienta de a negocia si tot ce presupune asta, merita..dar daca iti doresti sa faci achizitii calitative, fa-o fara sa te avanti la prima taraba sau la primul magazin care pare luxos.

Daca vrei sa mananci specific indonezian, cauta Warung-urile, sunt localurile familiilor balineze (multe familii mutate din nordul insulei). Bucura-te si de locatii “renumite”, unele merita pentru view, altele merita pentru un anumit tip de mancare pe care intr-un warung nu il poti gasi, insa cam toate se adreseaza cererii, iar turistii sunt cei care stabilesc pretul.

In Ubud ai posibilitatea de a inchiria un homestay pe orice perioada, unele au si piscina, altele nu. Daca nu ai piscina, ai variante in apropiere…la hoteluri sau localuri precum Onion Collective (locul este povestea de viata a unui malaesian) unde poti sta la piscina oricat doresti, pe baza consumatiei pe care o faci, de asemenea ofera si posibilitatea de co-working place pentru cei care lucreaza la distanta, insa sunt si locuri in care vei plati intrare separat, pe langa consumatie (ex. Folk). In majoritatea locatiilor ti se va cere un minim de consum in schimbul utilizarii piscinei, majoritatea ofera prosoape si conditii dragute in care sa petreci o zi de chillin’in’the’sun. Internetul nu este cel mai puternic, dar asta cred ca e valabil peste tot in lume. Cred ca un capitol la care in Ro. stam chiar bine e viteza de internet. Sunt putine locuri (in Ubud) care pun la dispozitie spatiu amenajat pentru persoanele “conectate cu jobul” , cele mai multe sunt in Canggu sau in Seminyak. Totusi, pentru acces basic si aplicatii simple sau harti, cumpararea unei cartele locale e o solutie foarte buna si foarte convenabila, mai ales cand stai perioada mai mare.

Sunt multe locuri faine de suflet in care voi reveni cu drag pentru vibe-ul pe care il transmit si pentru legaturile create, iar daca vei avea nevoie de recomandari specifice, te rog scrie-mi si iti ofer cu drag informatiile necesare.

Exista si variante daca doresti sa te implici in comunitate pentru programele de voluntariat in special, insa aspectele legale sunt importante, iar o viza de turist nu ajuta in acest sens.

Participa la clasele de gatit mancare indoneziana, sunt modalitati grozave de a intelege ideea din spatele aromelor si de a interactiona atat de fain cu cei care le organizeaza, in plus mananci ceva preparat de manutele tale si pleci cu retete si inspiratie pentru acasa.

Viziteaza locatii si plaje apropiate, imbratiseaza oceanul si din locuri mai putin turistice: exemplu Sanur Beach, mai ales in timpul saptamanii. Daca alegi sa mergi la temple sau cascade si altele (deschise turistilor), fa-o cat mai de dimineata, in timpul saptamanii pentru a te bucura de locuri in liniste, fara sa stai la cozi.

Pozele pe care am ales sa le alatur acestei postari sunt prea putin comparativ cu ce imagini colectioneaza al meu suflet, insa stiu ca imbogatesc imaginea de ansamblu si plac oricarui ochisor curios.

Ma bucur pana la final de an de zilele petrecute aici si incep sa realizez cat de mult iubesc iernile noastre, pentru ca ma trimit departe in fiecare an spre locuri tot mai diverse si bogate si sunt foarte recunoscatoare lui Mircea pentru ca a acceptat sa calatoreasca alaturi de mine de aceasta data pentru o perioada atat de mare si atat de departe, tuturor celor pe care i-am intalnit aici: profesori de Yoga locali, facilitatori de training-uri si organizatori de workshop-uri si evenimente, catorva “oameni de-ai locului” care au facut multe dintre experiente posibile acum si care ne asigura de suportul lor in viitor, mai ales in privinta evenimentelor pe care doresc sa le realizez aici incepand cu noul an, iar nu in ultimul rand, lui Ayu: gazda extraordinara pe care o avem si care ne-a introdus in lumea asta deosebita, cu toata caldura ei.

 

Sunt entuziasmata sa ma intorc la celalalt “acasa” pentru toate lucrurile pe care le am de oferit mai departe, nerabdatoare sa impart noile idei si experiente frumoase minunatilor copacei din jurul meu!

Iar anul 2020 va fi un an al conexiunilor: daca este ceva ce pot oferi cu toata increderea mai departe, acesta este si…abia astept sa pornim impreuna la drum!

Cu multumiri pentru ca ati citit randurile mele, 

va imbratiseaza un Coconut Tree, bogat cu fiecare noua calatorie!

Roxana Dumitrescu

Roxana Dumitrescu

Numele meu este Roxana , sunt practicant si instructor Yoga si pasionata de tot ceea ce presupune un stil de viata activ si sanatos.

Comments:

  • Alina

    decembrie 23, 2019 at 5:09 pm

    Mulțumesc pentru rândurile care, ca întotdeauna, m_au făcut sa îmi doresc sa cunosc mai multe și sa evoluez, și care m_au ajutat sa “călătoresc” alături de voi, oameni speciali, în acele locuri încărcate de spiritualitate!! . Te îmbrățișez Cocunut Tree, care de fiecare data oferi cu atâta dăruire din bogăția ta!! Multumesc🙏🙇‍♀️

  • Fraga

    ianuarie 14, 2020 at 8:37 pm

    Wow chiar wow ! Am partcipat la cateva retreat-uri de yoga, in ani diferiti care m-au facut sa ma simit ca intr-o calatorie , aproape ca am reusit sa ma deconectez de rutina mea din vista de zi cu zi ☺️ Iar unde vreau sa-ajung este faptul cum evoluez dupa fiecare retreat de yoga with you !

    Iar acesta ma face sa cunosc mai mult din tine sa practic, calatoresc, sa privesc, sa simt, sa vad , sa cunosc, sa observ !
    Multumesc ! ❤️🙏

Your comment...NameE-mail

Leave a reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.