Ai intrebari? Scrie-mi pe WhatsApp!

+40 0756 143 159

Ramnicu Valcea, Romania

Ce ascund de fapt poftele alimentare?

Ce ascund de fapt poftele alimentare?

Buna tuturor,

zilele trecute am revazut un documentar foarte interesant si m-am gandit sa scriu cateva lucruri legate de controversatul subiect al alimentatiei. Nu am sfaturi, nu vin cu date numerice despre ce, cat, cum ar trebui sa mananci, vreau sa iti vorbesc despre despre emotii si cum influenteaza ele ”poftele alimentare”. Mai ales ca este o perioada in care avem timp sa analizam si aspectul asta al vietii, va invit sa priviti mai atent la sursa emotionala a poftelor voastre si cum le satisfaceti in aceste zile.

Pentru mare parte dintre noi, pofta de un anumit aliment e ceva ”natural”, nu ne punem problema ”de ce” am pofta de asta sau asta intr-un anumit moment? De ce sunt zile sau perioade in care am manca doar un lucru fara sa ne plictisim, sau de ce pentru anumite tipuri de alimente pare ca nu avem prag de satietate?

Spiritul, mintea si corpul au o legatura

Sunt studii care explica poftele pe baza deficitelor nutritionale pe care le are corpul, iar abordarile holistice de tipul celor ayurvedice sau chiar medicinei traditionale chineze explica aceste pofte ca pe o urmare a unui dezechilibru profund al spiritului nostru, sau un blocaj al energiei vitale.

Eu scriu aici despre cea de-a doua abordare, cea din perspectiva holistica, pentru ca face parte din domeniul meu si pentru ca e modul cu care eu rezonez. Spiritul, mintea si corpul au o legatura care nu poate fi explicata prea usor din punct de vedere stiintific, dar despre care s-au scris o multime de materiale, si care este recunoscuta chiar si in studiile de specialitate

Ce ne invata medicina ”normala” este ca atunci cand ne doare capul sa luam o pastila, dar nu apare nicaieri ideea ca am putea bea niste apa si urmari daca durerea persista. Nicaieri nu este incurajata privirea cauzei, ci doar acoperirea efectului. In ayurveda, orice afectiune care apare la nivel fizic inseamna un dezechilibru al ”doshei” si este sustinut faptul ca oricat ignori sau incerci sa maschezi efectul cu tratamente, atata timp cat nu te apropii sa verifici cauza, problema se va amplifica. In TCM, blocajul energiei, al Chi-ului apare dupa o perioada mai lunga in care am trait emotii negative/distructive/conflictuale pe care le-am ignorat. Este practic forma cea mai comuna prin care corpul se poate face auzit…daca ignoram sau mascam starea de anxietate prin diverse mijloace, vom fi nevoiti sa tratam apoi medicalizat durerea de stomac, pentru ca cea din urma pare mai usor de ”deal-uit”.

Avem la indemana atatea tratamente, dar nu avem la indemana suportul pentru o privire a interiorului nostru, nu stim cum sa ne uitam la emotiile noastre, pentru marea majoritate dintre ele simtim rusine sau consideram slabiciune daca le exprimam si alegem sa le pastram secrete, sa vorbim doar despre ce se vede..ce poate fi diagnosticat si medicalizat.

La fel cum abordam durerile fizice, abordam si poftele alimentare: ele se manifesta ori de cate ori ne simtim vulnerabili. Pentru ca in cultura noastra nu apare ideea de spune ce iti sta pe suflet ci ”taci si inghite”, avem tendinta de a umple golurile emotionale cu alimente care ne ofera macar pentru moment, un confort si o sustinere. Situatia este ca avem un corp atat de grozav si niste celule cu o memorie fantastica, incat la fiecare ”trigger” pe care il experimentam, la fiecare moment de presiune vom primi semnale ca nevoile neimplinite emotional vor fi satisfacute alimentar.

Poate ai experimentat, poate cineva foarte apropiat tie trece prin asta, iar tu stii ca exista o cale sa il ajuti, asa ca randurile urmatoare pot fi de folos oricui.

Voi incerca sa prezint in paralel cele doua: Ayurveda si TCM, desi exista mici diferente in abordare, concluziile sunt asemanatoare. In ambele traditii, atat emotiile cat si simturilor noastre le corespunde un element din natura.

5 Elemente si gusturile lor

In Ayurveda sunt 5 elemente (pamant, apa, foc, aer, spatiu, ), iar din combinatia acestora, rezulta 3 tipologii/constitutii fizice (”doshe” despre care am scris aici ) si 6 gusturi: dulce, acru, sarat, picant, amar, astringent.

In medicina traditionala chineza sunt tot 5 elemente ( pamant, apa, lemn, foc, metal) , iar in aceeasi ordine le corespund 5 gusturi care afecteaza/ sunt guvernate de nevoile a 5 organe principale: gustul gulce (splina), gustul sarat (rinichii), acru (ficat), amar (inima), intepator/picant (plamani).

Mancarea, pentru ca este parte din natura, de asemenea provine dintr-o combinatie a celor cinci elemente ale universului. Fiecare aliment sau ingredient are un gust specific si o proprietate vindecatoare, de aceea practicarea unei conexiuni profunde cu mancare..de la preparare pana la degustare este un proces care sustine echilibrul minte-corp, iar fancy spus este ”mindful eating”.

In Ayurveda, Gustul dulce apare din combinarea a doua elemente – apa si pamant. Acru- pamant si foc.  Sarat- foc si apa. Astringent- pamant si aer. Amar- aer si spatiu (eter). Picant- aer si foc.

Pofte, manifestare fizica, implicatie energetica, ”remedii”

Dintre toate aceste gusturi, trei sunt cele mai ”dorite” si pot oferi informatii foarte importante despre echilibrul minte-corp-spirit.

”Dulcele ce mult aduce” Fizic, pofta de dulce poate spune informatii despre nivelul energiei din corp, despre cat esti de obosit, deshidratat, despre deficitul de magneziu, crom sau acizi grasi, sau poate insemna un dezechilibru al nivelului de zahar din sange. Emotional, iti vorbeste despre faptul ca esti trist, bucuria vietii iti lipseste sau este in ”portii foarte mici”. Sunt studii stiintifice care au concluzionat ca zaharul afecteaza aceleasi regiuni ale creierului precum alcoolul sau drogul, datorita faptului ca zaharul (si carbohidratii simpli in general) sunt mai repede digerati si vin cu impulsul care ne trebuie, mai repede decat ar aduce o portie de orez (carbohidratul complex). Dupa o portie de zahar ne simtim instant ”uplifted”, pentru ca niveul de serotonina creste, cel putin pentru moment mascam tristetea. Partea pe care noi avem nevoie sa o intelegem e ca incercand sa mascam o tristete cu un dulce nu o rezolvam, ci cream o dependenta care se va activa ori de cate ori simtim tristetea.  Ce am putea face cand ne simtim tristi sau insingurati, ar fi sa vorbim despre asta, sa cerem ajutor apropiatilor sau oricarei persoane cu care simtim ca putem vorbi. Putem iesi la o plimbare mai lunga, sau sa facem o activitate care ne place in mod normal si care ne aduce starea de bine. Masajul, consumul de fructe proaspete, o baie relaxanta sau bautul catorva pahare de apa, ar putea fi inca o varianta de luat in seama. Cand constientizezi ca ai tendinta sa mananci tot dulcele din casa, incearca sa stai o clipa, sa inchizi ochii si sa respiri, intreaba-te ce te impinge la ”casuta de turta dulce” si gaseste o experienta care ar putea satisface pofta ce tocmai a aparut.

Sarea…pana nu cere, sa nu-i dai cuiva” Fizic, este o manifestare a deshidratarii sau a unor deficiente precum cea de sodiu (care duce la deshidratare). Emotional, descrie o perioada stresanta si ne sugereaza ca ar fi bine sa reevaluam activitatile din viata de zi cu zi. Excesul (nu doar alimentar) si stresul zilnic la care ne supunem obosesc glandele suprarenale. Cand suntem deja foarte activati, avem nevoie de gustul sarat pentru a prelungi rezistenta continua a corpului. Cand ne simtim coplesiti de ce se intampla in jur, avem tendinta ”sa crantzanim” ceva pe baza de sare, pentru ca prin acest act ne calmam mental, prin duritatea sarii sau a alimentului care contine cantitati mari de sare, amelioram starea apasatoare in care suntem. Nevoia de sare inseamna ca traim o agitatie mentala, suferim o anxietate, sau avem o multime de emotii reprimate, care ne provoaca frustrare, sau suferim de acel ”nu pot sta locului, nu am stare, trebuie sa fac ceva”.  Ce alternative avem? in primul rand sa bem apa, multa. Sa ne asezam cateva momente si sa meditam…fie asupra poftei, fie asupra starii mentale pe care o simtim…in ambele situatii s-ar putea sa fie aceeasi concluzie. Exercitiile de pranayama si Practica asanelor Yoga sau a oricarui exercitiu fizic (nu pana la epuizare, pentru ca epuizarea creste nivelul si dorinta de alimente sarate si bogate in carbohidrati ),  fredoneaza sau asculta ceva care pentru tine are un efect motivational, dar in acelasi timp linistitor.

”Picant…cu cat mai iute, cu atat mai bine” . Fizicpoate sa insemne o inflamatie sau o infectie in corp, sau probleme cu somnul. Emotional– picanteala nu se aplica doar mancarii, descrie adesea o persoana sau o situatie care creaza entuziasm, care ”condimenteaza” viata cu o emotie intensa sau naste un anumit interes, iar aceasta nu e o coincidenta. Atunci cand nu ne mai gasim neaparat motivatia sau interesul pentru ceea ce facem, tindem sa picantim mai mult mancarea. De asemenea, nevoia de picant poate fi o manifestare a dorintei de a trai niste emotii intense, dar pe care nu stim exact cum sa le definim, sau poate ne e frica sa le experimentam, dar compensam prin condimentarea excesiva a mancarii . Poate insemna si nevoia de afectiune, sau o criza sentimentala. Condimentand excesiv mancarea, este un act pe care il facem inconstient pentru a ne trezi simturile, atunci cand nu gasim alte variante.  Cand te gasesti in situatia in care condimentezi mancarea pana la lacrimi, sunt importante cateva intrebari: ”cine sunt eu? ce simt nevoia sa fac pentru a-mi trai libertatea? cum pot face asta?”. Foarte utila este taparea sau tapotarea anumitor zone ale corpului, sau pe meridianul inimii. Zonele cele mai comune sunt deasupra sprancenelor, coltul gurii sau/si intreaga zona a obrajilor, sub clavicula. Tapand minim zece secunde aceste zone, eliberam o multime de emotii blocate pe meridiane si calmam simturile.

Relatia noastra cu mancarea este deci nu doar una fizica, ci are radacini adanci in emotii sau nevoi care trebuie intelese, acceptate si satisfacute. Poftele sau preferintele alimentare nu pot sa explice complet procesele din subconstientul nostru, dar cred ca ofera suficiente informatii pentru a ne face sa fim mai constienti si mai atenti la noi si la cat de important este sa lucram cu nevoile noastre pe toate planurile.

Cu totii avem emotii reprimate, traume din copilarie,  cu totii vom experimenta la un momentdat o pofta excesiva. Este ceva natural, dar pe care avem nevoie sa il rezolvam, sa il intelegem, dar  nu prin umplerea farfuriei si amortirea partiala/temporara a simturilor.

”Awareness-ul” sau constientizarea in toate aspectele vietii noastre este sansa si responsabilitatea noastra de a vindeca si de a pastra un echilibru natural intre corpul fizic si corpul nostru energetic.

Sper sa gasesti folositoare aceste informatii, iar daca subiectul de azi ti-a facut pofta sa discutam si mai multe, sau sa iti impartasesti experienta, astept cu drag!

 

Namaste

 

 

 

 

 

 

 

Roxana Dumitrescu

Roxana Dumitrescu

Numele meu este Roxana , sunt practicant si instructor Yoga si pasionata de tot ceea ce presupune un stil de viata activ si sanatos.

No Comments

Your comment...NameE-mail

Leave a reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.