Poveste din intelepciunea budhista

Buddha trecea printr-un sat, iar oamenii din sat au venit și l-au insultat. Și au folosit toate cuvintele insultătoare pe care le-ar fi putut folosi. Toate înjurăturile pe care le cunoșteau. Buddha a stat acolo, a ascultat tăcut și foarte atent, iar după aceea a spus: „Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit la mine, dar mă grăbesc. Am de ajuns în următorul sat, oamenii mă așteaptă acolo. Nu pot să vă acord mai mult timp astăzi, dar mâine la întoarcere voi avea mai mult timp. Puteți veni din nou, și mâine dacă a mai rămas ceva care vreți să îmi spuneți și nu ați apucat încă, puteți să îmi spuneți. Dar astăzi, trebuie să plec.”

Acei oameni nu puteau să își creadă urechilor și ochilor: acest om a rămas total neafectat. Unul dintre ei a întrebat: „Ne-ai auzit? Te-am abuzat în toate felurile, iar tu nici măcar nu ai răspuns!”

Buddha a spus: „Dacă vrei un răspuns atunci ai venit prea târziu. Ar fi trebuit să vii acum zece ani, iar atunci ți-aș fi răspuns. Dar în acești ultimi 10 ani am încetat să mai fiu manipulat de alții. Nu mai sunt un sclav, sunt propriul meu stăpân. Acționez conform mie însumi, nu conform celorlalți. Acționez conform nevoii mele interioare. Tu nu mă poți forța să fac nimic. Este perfect: Dacă tu vrei să mă abuzezi, m-ai abuzat! Simte-te împlinit. Ți-ai făcut treaba perfect. Dar în ceea ce mă privește, eu nu-ți accept insultele, și odată ce nu le accept, ele sunt lipsite de sens.”

Când cineva te insultă, tu trebuie să devii un om care acceptă, tu trebuie să accepți ceea ce el spune; numai atunci poți reacționa. Dar dacă nu accepți, dacă pur și simplu rămâi detașat, dacă păstrezi distanța, dacă rămâi rece, ce poate el face?

Buddha a spus:”Cineva poate arunca o torță arzând într-un râu. Ea va rămâne aprinsă până ce va atinge râul. În momentul în care cade în râu, tot focul dispare – râul o stinge. Eu am devenit un râu. Voi aruncați înjurături înspre mine. Ele sunt foc când voi le aruncați, dar în momentul în care ajung la mine, focul este pierdut. Ele nu mai pot răni. Voi aruncați ghimpi – căzând în tăcerea mea ei devin flori. Eu acționez conform naturii mele intrinseci.”